'Daca vrei neaparat sa fii nenorocit', spune G.B. 'fa'ti timp sa te intrebi daca esti sau nu fericit.' De obicei, nu descoperim fericirea atunci cand o cautam. De cele mai multe ori este un produs auxiliar, care ne vine atunci cand suntem preocupati sa ne daruim altuia. Isus a spus, in diferite contexte si in diferite moduri, ca ne gasim pe noi insine pierzandu'ne pe noi insine. Este un lucru fantastic - te duci acasa si ramai treaza fiindca ti s'au deschis atat de multe fapte in minte si in suflet. Si cand se intampla, uit totul. Nu este deloc ceva fizic. Pot sa stau cu un pahar de apa in fata si sa nu am nevoie de tigari, vin, sex sau mancare. Este ca o revelatie, ca inauntrul tau ceva pare sa creasca, sa se deschida si sa infloreasca. Iar apoi, a doua zi, sint mai energica si mai optimista. Se dovedeste ca efortul de a'ti impartasi sentimentele, de a te implica a meritat sa fie facut. Este un plus de putere, de tarie, de energie.
De ce ne legam atat de rar de cineva la un nivel atat de profund ? De ce prietenia este atat de putin intalnita ? Dintr'un motiv simplu : Nu ne dedicam suficient acesteia. Daca relatiile interumane sunt cel mai de pret bun pe care'l putem detine pe aceasta lume, ar fi de asteptat ca oricine si oriunde sa dea prieteniei cea mai inalta prioritate. Dar pentru multi, ea nu figureaza nici macar pe lista obiectivelor. Lumea isi inchipuie ca dragostea va aparea 'din senin'. Putine lucruri valoroase vin in viata 'din senin'. Cand apar, este din cauza ca le recunoastem importanta si ne dedicam lor. Poti avea aproape orice iti doresti daca iti doresti suficient de tare. Daca vrei destul de tare sa faci un milion de dolari, probabil ca poti sa'l faci. Relatiile semnificative apar in viata acelora care le gasesc suficient de importante pentru a le cultiva.
------------
Va tare multumesc .... in special Tie D. ... nu renunt la visele tale ... sunt importante SI pentru mine.